Culoare
aproape albă, cremoasă
Рапсовый крем-мёд
Mierea cremă de rapiță e aproape albă, densă, bătută până capătă consistența unui unt moale. Nu curge de pe cuțit și nu picură de pe felia de pâine: se întinde într-un strat uniform și acolo rămâne. Gustul e blând, lăptos, fără asprime și fără urmă amăruie la final.
120–150 lei pentru 1 kg
aproape albă, cremoasă
blând, lăptos, fără asprime
cristalizează în 1–3 săptămâni — de aceea se bate imediat în cremă
extracție — sfârșit de aprilie – mai, înflorirea rapiței
O luăm de pe câmpurile din jurul satului Bozieni, raionul Hîncești. Rapița înflorește devreme, încă înainte de tei și de floarea-soarelui, și stă ca o pătură galbenă până departe — albinele lucrează pe ea de dimineața până seara, cât ține căldura. E primul cules serios al anului, iar mierea o extragem la sfârșit de aprilie și în mai, imediat ce ramele sunt căpăcite.
Mierea de rapiță proaspătă e deschisă la culoare, aproape transparentă, dar lichidă nu rămâne mult. În una-trei săptămâni se zaharisește tare, într-o masă albă și compactă, pe care n-o mai scoți din borcan cu lingura. De aceea nu o lăsăm să aștepte, ci o trecem îndată în cremă: o frământăm încet, câteva zile la răcoare, ca să iasă cristale mărunte. La capăt rămâne o pastă cremoasă și netedă, de culoarea laptelui copt, fără grăunți pe limbă. Miroase discret: a lapte cald și puțin a câmp înflorit.
Diferența e doar la structură, în rest nimic. În mierea cremă nu se adaugă nimic — nici zahăr, nici smântână, nici agenți de îngroșare. E aceeași miere de rapiță, doar că i-am spart cristalele mari în cristale mărunte. Mierea se zaharisește oricum, întrebarea e doar dacă o face în bob mare sau într-o masă netedă.
La gust, rapița e vizibil mai blândă decât mierea de hrișcă sau cea polifloră. Nu are nici astringență, nici coadă amară, nici asprime de ierburi — o dulceață aproape neutră, lăptoasă. Cine simte mierea de flori prea tare de obicei se oprește la asta.
Uitați-vă la cum se poartă mierea, nu la probele cu iod și cu paharul de apă — șmecheriile astea de acasă nu dovedesc nimic, arată la fel și pe un fals, și pe o miere adevărată.
Mierea cremă adevărată e densă și își ține forma: ai trecut cu lingura — brazda a rămas. Nu trebuie să lucească precum glazura și nu trebuie să fie dulce până la greață — siropul de zahăr dă o dulceață tăioasă, care stă mult în gură. La căldura camerei se înmoaie și se poate stratifica puțin: deasupra iese o urmă de miere mai curgătoare. E normal, ai amestecat — și iar e omogenă. Dar dacă masa face spumă, miroase acrișor sau face bule, mierea aceea fermentează și nu merită luată.
Țineți-o în borcan închis, în dulapul din bucătărie, departe de aragaz și de calorifer. Cel mai bine la răcoare — între 10 și 18 grade. Nu e obligatoriu să stea la frigider, dar nici rău nu-i face: acolo doar se face mai densă.
De la căldură mierea cremă „pleacă” — se înmoaie și se poate stratifica. De la statul îndelungat, dimpotrivă, se întărește. Și una, și alta se rezolvă la fel: țineți borcanul la căldura camerei și amestecați bine cu lingura. Nu o topiți pe aragaz și nu turnați apă clocotită peste ea — așa mierea pierde și aroma, și structura, iar înapoi în cremă nu se mai adună. Termenul nu o presează: într-un an nu se strică nimic, gustul doar se așază.
Treaba ei principală e să se întindă. Pe pâine proaspătă, pe pâine prăjită, pe lipie, pe clătită. Merge bine cu brânză de oi și cu caș nesărat: săratul cu dulcele lăptos lucrează perfect. Se pune în terci, în iaurt, se amestecă în lapte cald (nu fierbinte).
O iau cel mai des cei care s-au săturat de mierea curgătoare: cu mierea cremă nu se lipește nimic, nu picură pe fața de masă, borcanul nu se murdărește pe gât. Din același motiv o plac copiii și e comod să o iei cu tine la serviciu. Iar ca dar arată îngrijit — masa albă și netedă din borcan pare mai scumpă decât e.
Culesul la rapiță e scurt: sfârșit de aprilie și mai, apoi înflorirea se termină și albinele trec pe alte ierburi. Tot ce s-a strâns în săptămânile astea e rezerva de miere cremă pe un an.
Dar rapița e cultură de câmp, se seamănă după asolament. Într-un an câmpurile de lângă Bozieni sunt galbene, în altul, pe același loc, e grâu sau porumb, și cules de rapiță pur și simplu nu e. Plus vremea: un mai rece și ploios poate mânca înflorirea în câteva zile. De aceea mierea cremă nu stă pe raft tot anul — dacă este, mai bine o luați cât sezonul e proaspăt.
| Denumire | Miere naturală de flori |
|---|---|
| Compoziție | 100 % miere naturală, fără adaosuri |
| Țara de origine | Republica Moldova, satul Bozieni, raionul Hîncești |
| Producător | prisacă privată, Vladimir Anișcenco |
| Masa netă | indicată pe borcan (0,7 / 1,4 / 4,3 kg) |
| Data extracției | indicată pe eticheta fiecărui borcan |
| Termen de valabilitate | 2 ani de la extracție, la păstrare corectă |
| Păstrare | la temperatura de până la +20 °C, la întuneric, în ambalaj închis |
| Alergeni | produs apicol; copiilor sub 1 an nu li se dă miere |
Informația completă se transmite odată cu marfa, pe etichetă. Dacă vă trebuie act veterinar-sanitar pentru partidă — spuneți înainte de comandă.
Naturală, cu un singur ingredient: miere de rapiță. Diferența față de cea obișnuită e doar la prelucrare — o frământăm încet câteva zile la rece, ca să iasă cristale mărunte. Smântână, zahăr sau amidon nu are în ea.
Nu. Mierea de rapiță e deschisă la culoare de la sine, iar la cristalizare devine și mai deschisă — cristalele mărunte împrăștie lumina și masa pare aproape albă. Același efect se vede la orice miere deschisă zaharisită, doar că la cremă e uniform, fără bob mare.
La caniculă se înmoaie și se poate stratifica puțin — deasupra iese un strat mai lichid. Nu e stricăciune. Amestecați cu lingura și mutați borcanul la răcoare, structura revine.
Se poate, dar atunci rămâne din ea doar dulceața — în apa clocotită aroma se duce. Noi o punem în băutură caldă sau o mâncăm separat, cu pâine. Iar copiilor sub un an nu li se dă miere deloc, e o regulă generală și ține de orice fel de miere.
Ambalăm în borcane de sticlă, volumul după cum aveți nevoie — de la unul mic, de probă, până la unul mare. Sunați și vă spun ce am acum în stoc, apoi ne înțelegem cum vă e mai comod să o ridicați: treceți pe la prisacă în Bozieni sau ne vedem când sunt în centrul raional.
Verificare la fața locului
Descrierea gustului este relativă. Veniți la prisacă, gustați toate sorturile pe rând și luați-l pe cel care v-a plăcut anume dumneavoastră.
Акациевый
Cea mai deschisă și delicată. Aproape transparentă, curge în fir, rămâne lichidă un an-doi.
160–190 lei pentru 1 kg
Detalii
Липовый
Chihlimbar deschis cu reflex verzui și aromă puternică de floare de tei.
130–160 lei pentru 1 kg
Detalii
Подсолнечниковый
Densă, galben aprins, cu ușoară aciditate. Se zaharisește repede — este normal.
80–110 lei pentru 1 kg
DetaliiVă spunem dacă acest sort este acum, cât a mai rămas și când va fi următoarea extracție.